Oameni şi câini (II). Soluţii.

După cum ştiţi, în urma regratabilului incident din data de 1 Aprilie când un copil a fost muşcat de un căţel, în Parcul IOR, s-a iscat pe pagina noastră de facebook o discuţie încinsă (ca să mă exprim eufemistic) între cele două tabere: ”Iubitorii de câini” şi ”Militanţii pentru siguranţa cetăţenilor”.

Legat de aceasta vrem să facem o primă observaţie: Nu există aceste două aşa-zise tabere. Împărţirea în ”cete” este realizată de presa aflată sub control politic strict. Scopul: Crearea unei stări de haos civic, din care doar autorităţile (Oprescu şi camarila aferentă) să profite. Pe scurt: Manipulare grosolană. Divide et impera.

Reprezentanţii unei sau alteia dintre aceste ”tabere” nu trebuie să lupte unii împotriva altora ci împreună pentru a forţa autorităţile adică pe OPRESCU Sorin la pachet cu camarila, şi în cazul nostru şi pe NEGOIŢĂ Robert, primarul Sectorului 3 direct responsabil şi el de siguranţa cetăţenilor din sector să întreprindă acţiuni concrete.

În urma acestei dezbateri, ce am încercat să o menţinem atât cât am putut în limitele unui discurs civilizat, am reuşit să decantăm câteva concluzii şi chiar să venim cu o idee (expusă fugitiv de cineva) pe care o vom dezvolta în cele ce urmează.

Am plecat de la premisele că: 1) ne dorim străzi şi parcuri sigure şi  2)  ne plac în general animalele şi unii dintre noi iubim căţeii. Hai să spunem că poate există persoane care sunt neutre în interacţiunile cu animalele/câinii. (Nu vorbim şi nu luăm în calcul persoane care pot face rău animalelor, care deja intră în sfera tratamentelor psihiatrice de specialitate).

Pornind de la cele două premise de mai sus începem să construim soluţii concrete. În primul rând trebuie schimbat modul (paradigma) în care se face ridicarea câinilor (care câteodată este agresivă) şi ce se întâmplă la centrele unde sunt duşi căţeii. Rusti Need spunea, într-un comentariu la articolul precedent pe această temă:

”Solutia este simpla si la indemana, a inceput sa functioneze in Iasi desi doar partial ea deja creaza efecte. Adaposturile trebuie sa colaboreze cu iubitorii de animale, trebuie sa-i lase pe iubitori sa faca voluntariat dar pentru asta trebuie schimbata toata conducerea aspa si mai toti angajatii unor adaposturi. astfel, se ajunge in situatia pozitiva in care iubitorii duc cu mana lor cainii in adaposturi, cainii nu mai sunt traumatizati de fugareala inutila si de modul inuman in care sunt transportati, multi fiind omorati in timp ce sunt prinsi. Voluntarii sunt o adevarata mana de ajutor , daca si detinatorii de caini si-ar steriliza cainii pe cuvant, o data oprit abandonul ( nasterile necontrolate fiind o reala sursa de abandon) iar iubitorii avand la dispozitie spatii in care pot duce cainii pentru a-i lasa in siguranta, problema maidanezilor pe strazi si-ar gasi o rezolvare mult mai rapida si care sa ne faca cinste. Nu sunt de acord cu lasatul cainilor in drum dar, pentru inceput n-ar fi rau daca de pe strazi ar fi ridicati doar acei caini violenti si cei de talie mare si medie mare ( din cauza spatiului, 65 de mii de caini nu incap totusi in adaposturi iar cainii de talie mica zic eu, nu sunt chiar un pericol, totusi daca acestia se dovedesc a fi violenti :) sa fie si ei ridicati ) Cainii maidanezi au devenit o problema generata de societate, faptul ca autoritatile profita de pe urma ei e doar pentru ca societatea este incapabila inca de responsabilizare, daca ii ucidem, nu responsabilizam pe nimeni, abandonatorii sunt de acord cu eutanasia pentru ca o strada fara maidanezi este un loc numai bun de abandonat alti patrupezi.” Sublinierile îmi aparţin.

Pe scurt, colaborare deschisă, fără nervi de nici o parte, între asociaţiile de protecţie a animalelor şi autorităţi/conducerea centrelor. Ridicarea selectivă de pe străzi a câinilor. Sterilizarea şi aş adăuga eu şi sterilizarea câinilor cu stăpân (fără pedigree). Am adăuga că eutanasierea nu este o soluţie decât în cazul câinilor agresivi sau foarte bătrâni, bolnavi, pentru că există riscul de a se întâmpla schema din fotografia alăturată, şi după cum observa şi Andreea într-un comentariu la articolul menţionat:

”Problema principala pe care o vad eu la eutanasiere este faptul ca, in MAJORITATEA adaposturilor din Bucuresti nu se practica injectia, pentru ca e prea scumpa, se practica infometarea cainilor pana cand se sfasie intre ei ... sau lovirea lor cu bate pana la deces...”

Asemenea practici sunt de neacceptat în societate în care trăim şi este principalul motiv pentru care cei ce militează pentru protecţia animalelor se împotrivesc ridicării maidanezilor de pe stradă. Situaţia nu poate fi rezolvată altfel decât prin colaborarea dintre autorităţi şi asociaţii, permiterea accesului reprezentanţilor asociaţiilor oricând la centre şi comunicarea situaţiei în care se află câinii acolo. Ai notat-o pe asta domnule Primar general?

Tot legat de falsa soluţie a eutanasierii, Elena Ionel comenta: 

”Sterilizarile in masa,vaccinarea,aplicarea legii abandonului si educatia comunitara sunt componente esentiale ale unei solutionari eficiente a numarului mult prea mare de cainii comunitari. Eutanasierea nu este o metoda nici ieftina si nici eficienta, pentru ca intre anii 2001-2007 au fost ucisi 144.000 de caini si s-au cheltuit 9.000.000 de euro, rezultatul mai multi caini pe strada.” Sublinierea îmi aparţine.

Deci eutanasierea nu este o soluţie decât în cazurile extreme, pentru câinii agresivi/grav bolnavi.

Dar nu avem spaţii de cazare suficiente pentru maidanezi! urlă OPRESCU Sorin după ce fiul său Mircea , împreună cu prietenii de la Asociaţia Portico, au derulat ”cu succes” afacerea DogTown

Preluăm o idee interesantă dintr-un comentariu pe pagina facebook ”Prietenii Parcului IOR”, în care cineva sugera realizarea unor ţarcuri în parcuri.

Spre exemplu în Parcul IOR, chiar în zona în care băieţelul a fost muşcat (zona blocului Y de pe Aleea Lunca Mureşului-Strada Lotrioara) se poate îngrădi temporar de către Primăria de sector, o zonă de să spunem 5 m lăţime din gard, în parc, paralelă cu gardul parcului. Ca o paranteză: Nu vreau să aud acum Primăria de sector cum plânge că se pierde spaţiul verde. Să ne amintim cum în mod ABUZIV, Primăria de Sector 3, prin reprezentantul său NEGOIŢĂ Robert a îngrădit pe bani publici un spaţiu de 5000 de metri, în zona serelor (Str. Odobeşti). Toate acestea pentru a adăposti ambarcaţiunile de tip ”lebădă-monstruoasă” care se plimbă pe lac, aparţinând unei firme private. Am încheiat paranteza. 

Există această posibilitate, de îngrădire a unui spaţiu, în interiorul parcului, lângă gardul exterior, pentru câinii maidanezi. Nota bene: Pe banii primăriei de sector, că şi la sere tot pe banii noştri au mutat gardul!

Avem acest spaţiu, care poate fi dotat cu cuşti, adăpători, etc. În mod normal costurile acestora ar trebui suportate de Primăria Generală, că e mai ieftin pentru ei decât să facă un DogTown de la zero. 

De aici ideea poate fi dezvoltată, câinii agresivi pot fi preluaţi şi duşi la centre, mancarea poate să mai vină şi de la locatari, care oricum le dau de mancare pe unde apucă, macar acum au un loc amenajat. De curăţenie se poate ocupa Primăria de sector.

Oricum ar fi aceste ţarcuri pot constitui o zonă temporară de găzduire unde câinii să stea până la o lună-două, pot fi sterilizaţi de asociaţiile de profil care au o staţie mobilă.

Acolo se poate chiar organiza târg de adopţie sâmbăta-duminica, fiind un flux foarte mare de oameni în week-end. Se pot face poze cu căţeii, acestea se pot posta spre popularizare, pot fi daţi spre adopţie la distanţă, etc.  

Ideea ar merita cel puţin un proiect-pilot şi fac cu această ocazie un apel către consilierii locali de la Sectorul 3, care ştiu că ne urmăresc. Este binevenită puţină publicitate pentru partid acum înainte de euro-parlamentare! 

Considerăm soluţia ţarcurilor temporare una binevenită şi care poate împăca pe toată lumea. Câinii sunt într-un spaţiu închis, acolo pot fi controlaţi, sterilizaţi, daţi spre adopţie, hrăniţi de cei ce doresc acest lucru. Ce credeţi?