Oameni şi câini (III). Din nou soluţii şi idei, numai voinţă să fie.

Am primit pe pagina Facebook ”Prietenii Parcului IOR” un comentariu interesant, pe care îl redăm în continuare:

”...O discuție constructiva nu se poate realiza prin vărsarea nădufului pe câini versus vărsarea nădufului pe mame și copii. Trebuie sa găsim intre noi soluții civilizate - am trăit multi ani în America și nu am văzut nici un câine fără stăpân. M-am tot întrebat cum a fost posibil. Evident ca problema nu s-a rezolvat prin uciderea cu sălbăticie a tuturor animalelor, dar nici prin condamnarea la închisoare a mamelor, copiilor și bonelor, cum pare sa sugereze dl. C.N. Come on, exista o cale de mijloc. Câinii sunt microcipaţi și evidențiați într-o baza de date la nivel național  dacă un câine este găsit pe strada, se știe imediat cine e stăpânul lui, care răspunde în fata legii. Mai mult, evidenta centralizata permite și acțiuni proactive: se știe în orice moment ce câini nu au fost vaccinați (şi ce câini au fost sterilizaţi-nota noastră Prietenii Parcului IOR) etc și se pot lua măsuri împotriva stăpânilor lor (este bine ca în momentul în care cineva adoptă un căţel maidanez, să-i fie aduse la cunoştinţă şi răspunderea în faţa legii pe care o are-nota noastră, P.P. IOR).

Si fiindcă dl. C.N. tot pomenește de rahatul copiilor în iarba, în America orice stăpân de câine iese cu animalul si poarta cu el o mănușă de plastic si o lopatica (plus cainele in lesa). Iar in ce privește copiii, pana la o anumita varsta este interzis (si pedepsit prin lege) sa ii lași singuri afara sau acasă  Iar la școală  dacă vrei ca intr-o zi sa ii ia bunicul venit in vizita la tine, trebuie sa anunți la secretariat ca la pranz va veni cetateanul cutare sa ia copilul.

Hai sa vedem acum ce se întâmplă in Romania: baza de date ioc, câini mușcând copiii si adultii, bani veniti din afara pentru rezolvarea problemei dispar pe undeva pe la domnii primari, fiecare primar promite in campania electorala din nou si din nou ca va rezolva problema, iar lumea ii crede in mod stupid; conteaza doar ca e de la partidul lui B1 sau dela partidul lui A3. Asa ca unii se imbogatesc ilicit, in timp ce noi facem comedia asta ridicola de discutie in care unii ar vrea sa ucida toti cainii cu pietre, iar altii ar vrea sa le sterilizeze pe femei ca sa nu mai avem copii. (Credem că Oprescu Sorin se uită distrat acum şi scuipă seminţe - nota noastră, P.P. IOR)

In loc sa sa incercam sa vedem ce putem face la nivelul nostru ca sa rezolvam problema. Este clar ca trebuie sa existe caini, este clar ca trebuie sa existe si copii, este clar ca putem gasi solutii in care sa convietuim. Solutii in care copiii si adultii sa fie in siguranta, ceea ce, repet, nu inseamna sa ucidem cainii.

Si unii dintre noi, in mod meritoriu, in loc sa spună lucruri penibile contra câinilor sau contra copiilor, se ocupa practic de adăposturi  de plasarea câinilor acolo si mai ales de asigurarea de condiții civilizate in acele adăposturi.” Sursa: Pierre Rădulescu, Facebook. Sublinierile ne aparțin.

Un comentariu care ne-a inspirat spre a scrie nişte direcţii de acţiune, deşi nu suntem în temă decât de pe data de 1 Aprilie, când un copil a fost muşcat superficial în parcul IOR de un câine maidanez. De aceea îi rugăm pe cei cu mai multă experienţă , să completeze, să aducă observaţii, dar punctual, argumentat şi raţional.

Reamintesc cele două principii ce trebuie  avute în vedere: 1) Siguranţa noastră, a cetăţenilor şi 2) Grija faţă de animale. Cele două nu se exclud. De asemenea ne delimităm categoric de împărţirea noastră, a cetăţenilor, în două tabere, respectiv ”iubitorii de animale” şi ”militanţii pentru siguranţa cetăţenilor”. Considerăm această împărţire ”în cete” una distructivă, manipulatorie, realizată de o presă ce răspunde la comandă politică. Divide et impera. Noi ne considerăm ”iubitori de animale ce militează pentru siguranţa cetăţenilor” sau ”militanți pentru siguranța cetățenilor ce iubesc animalele”.

I. Modalitatea de strângere a câinilor de pe străzi.

Trebuie complet schimbat modul în care aceată strîngere a câinilor de pe străzi se realizează. Foarte mulţi privesc hingherii ca pe nişte criminali şi aici este vina presei care exagerează şi induce acest sentiment al groazei în rândul cetăţenilor şi mai ales este vina autorităţilor (OPRESCU Sorin / NEGOIŢĂ Robert pe Sect. 3 / ceilalţi primari de sector şi ASPA) pentru că nu permit accesul organizaţiilor de protecţie a animalelor în incinta centrelor.

Accesul persoanelor de la ONG-urile de protecţie a animalelor trebuie permis la orice oră din zi şi din noapte. Asta ca să se încheie odată cu această psihoză a crimelor ce au loc la centrele ASPA. Oamenii de aceea se opun ridicării câinilor de pe stradă, şi pe bună dreptate, pentru că există senzaţia că la ASPA este abator de câini. Ori acest lucru nu  poate continua, astfel de practici sunt inadmisibile.

II. Ţarcuri în parcuri.

Am expus pe larg această idee, aici. Pe scurt, este vorba de realizarea unor spaţii temporare, îngrădite,

unde câinii să fie aduşi inclusiv de cetăţeni. Acolo pot sta 2-3 luni, timp în care pot fi şi hrăniţi de aceeaşi cetăţeni care oricum le oferă mâncare, pe unde apucă. Câinii pot sta în aceste ţarcuri unde pot fi sterilizaţi (cu ajutorul unei staţii mobile de chirurgie veterinară) deparazitaţi, crotaliaţi, etc. Ţarcurile fiind amplasate în parcuri, în week-end se pot organiza târguri de adopţie, sunt şanse ca în această perioadă să se găsească un stăpân pentru unii dintre ei. Au ocazia să interacţioneze cu copiii iar unii dintre ei pot intra în programe de dresaj.

 III.  Baza de date cu câinii.

Pentru toţi câinii microcipaţi, trebuie să existe o bază de date, iar pentru cei fără stăpân baza de date trebuie să fie publica. În baza de date trebuie să apară statusul câinelui, dacă este sterilizat sau este adoptat de cineva, pentru că dacă este adoptat-eliberat apoi recapturat vezi pct. IV mai jos.

IV. Pedepse mari (amenzi penale) pentru următoarele fapte

- Adoptarea unui câine şi eliberarea lui (pierderea în schimb se va anunţa la un call-center special din cadrul ASPA/Primăria generală);
- Abandonul puilor de căţel;
- Fapta posesorilor de câini de a-i lăsa liberi o perioadă pentru a se împerechea în voie prin oraş. La acest punct este posibilă chiar obligaţia posesorilor de câini de a-i steriliza dacă nu au pedigree.

V. Campanie de informare 

Care va cuprinde toate aceste elemente şi le va disemina pe grupuri-ţintă specifice (ex. locuitori din jurul Bucureştiului, posesori de câini, etc).  De fapt totul va fi gândit pe micro-campanii de informare, bine ţintite, pe teme şi grupuri. Spre ex. tema Sterilizarea (prin cabinete veterinare/medici veterinari în jurul Bucureştiului). Tema abandonului puilor (prin medicii de la ţară în jurul Bucureştiului şi cu oferirea de alternative. De exemplu puii de căţel vor fi preluaţi de asociaţia X).

Desigur, autorităţile vor striga (au reflex): Nu sunt bani! Şi noi vom răspunde: Sunt bani OPRESCU Sorin, Negoiţă Robert. Sunt mulţi bani PONTA Victor. Şi vă spun eu unde sunt. Vă dau 100 (o sută) de milioane de euro, dintr-un foc, bani  (atenţie doar în Sect. 3!) din ”retrocedări” chipurile.

La un calcul simplu, 100 milioane de euro împărţit la 60.000 de câini maidanezi în Bucureşti rezultă frumuşica sumă de  1.666,67 euro/căţel maidanez. O mie şase sute şaizeci şi şase de euro pentru fiecare căţel! Asta înseamnă că sunt bani destui pentru programe care să rezolve într-un mod uman problema câinilor maidanezi din Capitală, nu este aşa ?