Oameni şi câini (III). Din nou soluţii şi idei, numai voinţă să fie.

Am primit pe pagina Facebook ”Prietenii Parcului IOR” un comentariu interesant, pe care îl redăm în continuare:

”...O discuție constructiva nu se poate realiza prin vărsarea nădufului pe câini versus vărsarea nădufului pe mame și copii. Trebuie sa găsim intre noi soluții civilizate - am trăit multi ani în America și nu am văzut nici un câine fără stăpân. M-am tot întrebat cum a fost posibil. Evident ca problema nu s-a rezolvat prin uciderea cu sălbăticie a tuturor animalelor, dar nici prin condamnarea la închisoare a mamelor, copiilor și bonelor, cum pare sa sugereze dl. C.N. Come on, exista o cale de mijloc. Câinii sunt microcipaţi și evidențiați într-o baza de date la nivel național  dacă un câine este găsit pe strada, se știe imediat cine e stăpânul lui, care răspunde în fata legii. Mai mult, evidenta centralizata permite și acțiuni proactive: se știe în orice moment ce câini nu au fost vaccinați (şi ce câini au fost sterilizaţi-nota noastră Prietenii Parcului IOR) etc și se pot lua măsuri împotriva stăpânilor lor (este bine ca în momentul în care cineva adoptă un căţel maidanez, să-i fie aduse la cunoştinţă şi răspunderea în faţa legii pe care o are-nota noastră, P.P. IOR).

Si fiindcă dl. C.N. tot pomenește de rahatul copiilor în iarba, în America orice stăpân de câine iese cu animalul si poarta cu el o mănușă de plastic si o lopatica (plus cainele in lesa). Iar in ce privește copiii, pana la o anumita varsta este interzis (si pedepsit prin lege) sa ii lași singuri afara sau acasă  Iar la școală  dacă vrei ca intr-o zi sa ii ia bunicul venit in vizita la tine, trebuie sa anunți la secretariat ca la pranz va veni cetateanul cutare sa ia copilul.

Hai sa vedem acum ce se întâmplă in Romania: baza de date ioc, câini mușcând copiii si adultii, bani veniti din afara pentru rezolvarea problemei dispar pe undeva pe la domnii primari, fiecare primar promite in campania electorala din nou si din nou ca va rezolva problema, iar lumea ii crede in mod stupid; conteaza doar ca e de la partidul lui B1 sau dela partidul lui A3. Asa ca unii se imbogatesc ilicit, in timp ce noi facem comedia asta ridicola de discutie in care unii ar vrea sa ucida toti cainii cu pietre, iar altii ar vrea sa le sterilizeze pe femei ca sa nu mai avem copii. (Credem că Oprescu Sorin se uită distrat acum şi scuipă seminţe - nota noastră, P.P. IOR)

In loc sa sa incercam sa vedem ce putem face la nivelul nostru ca sa rezolvam problema. Este clar ca trebuie sa existe caini, este clar ca trebuie sa existe si copii, este clar ca putem gasi solutii in care sa convietuim. Solutii in care copiii si adultii sa fie in siguranta, ceea ce, repet, nu inseamna sa ucidem cainii.

Si unii dintre noi, in mod meritoriu, in loc sa spună lucruri penibile contra câinilor sau contra copiilor, se ocupa practic de adăposturi  de plasarea câinilor acolo si mai ales de asigurarea de condiții civilizate in acele adăposturi.” Sursa: Pierre Rădulescu, Facebook. Sublinierile ne aparțin.

Un comentariu care ne-a inspirat spre a scrie nişte direcţii de acţiune, deşi nu suntem în temă decât de pe data de 1 Aprilie, când un copil a fost muşcat superficial în parcul IOR de un câine maidanez. De aceea îi rugăm pe cei cu mai multă experienţă , să completeze, să aducă observaţii, dar punctual, argumentat şi raţional.

Reamintesc cele două principii ce trebuie  avute în vedere: 1) Siguranţa noastră, a cetăţenilor şi 2) Grija faţă de animale. Cele două nu se exclud. De asemenea ne delimităm categoric de împărţirea noastră, a cetăţenilor, în două tabere, respectiv ”iubitorii de animale” şi ”militanţii pentru siguranţa cetăţenilor”. Considerăm această împărţire ”în cete” una distructivă, manipulatorie, realizată de o presă ce răspunde la comandă politică. Divide et impera. Noi ne considerăm ”iubitori de animale ce militează pentru siguranţa cetăţenilor” sau ”militanți pentru siguranța cetățenilor ce iubesc animalele”.

I. Modalitatea de strângere a câinilor de pe străzi.

Trebuie complet schimbat modul în care aceată strîngere a câinilor de pe străzi se realizează. Foarte mulţi privesc hingherii ca pe nişte criminali şi aici este vina presei care exagerează şi induce acest sentiment al groazei în rândul cetăţenilor şi mai ales este vina autorităţilor (OPRESCU Sorin / NEGOIŢĂ Robert pe Sect. 3 / ceilalţi primari de sector şi ASPA) pentru că nu permit accesul organizaţiilor de protecţie a animalelor în incinta centrelor.

Accesul persoanelor de la ONG-urile de protecţie a animalelor trebuie permis la orice oră din zi şi din noapte. Asta ca să se încheie odată cu această psihoză a crimelor ce au loc la centrele ASPA. Oamenii de aceea se opun ridicării câinilor de pe stradă, şi pe bună dreptate, pentru că există senzaţia că la ASPA este abator de câini. Ori acest lucru nu  poate continua, astfel de practici sunt inadmisibile.

II. Ţarcuri în parcuri.

Am expus pe larg această idee, aici. Pe scurt, este vorba de realizarea unor spaţii temporare, îngrădite,

unde câinii să fie aduşi inclusiv de cetăţeni. Acolo pot sta 2-3 luni, timp în care pot fi şi hrăniţi de aceeaşi cetăţeni care oricum le oferă mâncare, pe unde apucă. Câinii pot sta în aceste ţarcuri unde pot fi sterilizaţi (cu ajutorul unei staţii mobile de chirurgie veterinară) deparazitaţi, crotaliaţi, etc. Ţarcurile fiind amplasate în parcuri, în week-end se pot organiza târguri de adopţie, sunt şanse ca în această perioadă să se găsească un stăpân pentru unii dintre ei. Au ocazia să interacţioneze cu copiii iar unii dintre ei pot intra în programe de dresaj.

 III.  Baza de date cu câinii.

Pentru toţi câinii microcipaţi, trebuie să existe o bază de date, iar pentru cei fără stăpân baza de date trebuie să fie publica. În baza de date trebuie să apară statusul câinelui, dacă este sterilizat sau este adoptat de cineva, pentru că dacă este adoptat-eliberat apoi recapturat vezi pct. IV mai jos.

IV. Pedepse mari (amenzi penale) pentru următoarele fapte

- Adoptarea unui câine şi eliberarea lui (pierderea în schimb se va anunţa la un call-center special din cadrul ASPA/Primăria generală);
- Abandonul puilor de căţel;
- Fapta posesorilor de câini de a-i lăsa liberi o perioadă pentru a se împerechea în voie prin oraş. La acest punct este posibilă chiar obligaţia posesorilor de câini de a-i steriliza dacă nu au pedigree.

V. Campanie de informare 

Care va cuprinde toate aceste elemente şi le va disemina pe grupuri-ţintă specifice (ex. locuitori din jurul Bucureştiului, posesori de câini, etc).  De fapt totul va fi gândit pe micro-campanii de informare, bine ţintite, pe teme şi grupuri. Spre ex. tema Sterilizarea (prin cabinete veterinare/medici veterinari în jurul Bucureştiului). Tema abandonului puilor (prin medicii de la ţară în jurul Bucureştiului şi cu oferirea de alternative. De exemplu puii de căţel vor fi preluaţi de asociaţia X).

Desigur, autorităţile vor striga (au reflex): Nu sunt bani! Şi noi vom răspunde: Sunt bani OPRESCU Sorin, Negoiţă Robert. Sunt mulţi bani PONTA Victor. Şi vă spun eu unde sunt. Vă dau 100 (o sută) de milioane de euro, dintr-un foc, bani  (atenţie doar în Sect. 3!) din ”retrocedări” chipurile.

La un calcul simplu, 100 milioane de euro împărţit la 60.000 de câini maidanezi în Bucureşti rezultă frumuşica sumă de  1.666,67 euro/căţel maidanez. O mie şase sute şaizeci şi şase de euro pentru fiecare căţel! Asta înseamnă că sunt bani destui pentru programe care să rezolve într-un mod uman problema câinilor maidanezi din Capitală, nu este aşa ?

Oameni şi câini (II). Soluţii.

După cum ştiţi, în urma regratabilului incident din data de 1 Aprilie când un copil a fost muşcat de un căţel, în Parcul IOR, s-a iscat pe pagina noastră de facebook o discuţie încinsă (ca să mă exprim eufemistic) între cele două tabere: ”Iubitorii de câini” şi ”Militanţii pentru siguranţa cetăţenilor”.

Legat de aceasta vrem să facem o primă observaţie: Nu există aceste două aşa-zise tabere. Împărţirea în ”cete” este realizată de presa aflată sub control politic strict. Scopul: Crearea unei stări de haos civic, din care doar autorităţile (Oprescu şi camarila aferentă) să profite. Pe scurt: Manipulare grosolană. Divide et impera.

Reprezentanţii unei sau alteia dintre aceste ”tabere” nu trebuie să lupte unii împotriva altora ci împreună pentru a forţa autorităţile adică pe OPRESCU Sorin la pachet cu camarila, şi în cazul nostru şi pe NEGOIŢĂ Robert, primarul Sectorului 3 direct responsabil şi el de siguranţa cetăţenilor din sector să întreprindă acţiuni concrete.

În urma acestei dezbateri, ce am încercat să o menţinem atât cât am putut în limitele unui discurs civilizat, am reuşit să decantăm câteva concluzii şi chiar să venim cu o idee (expusă fugitiv de cineva) pe care o vom dezvolta în cele ce urmează.

Am plecat de la premisele că: 1) ne dorim străzi şi parcuri sigure şi  2)  ne plac în general animalele şi unii dintre noi iubim căţeii. Hai să spunem că poate există persoane care sunt neutre în interacţiunile cu animalele/câinii. (Nu vorbim şi nu luăm în calcul persoane care pot face rău animalelor, care deja intră în sfera tratamentelor psihiatrice de specialitate).

Pornind de la cele două premise de mai sus începem să construim soluţii concrete. În primul rând trebuie schimbat modul (paradigma) în care se face ridicarea câinilor (care câteodată este agresivă) şi ce se întâmplă la centrele unde sunt duşi căţeii. Rusti Need spunea, într-un comentariu la articolul precedent pe această temă:

”Solutia este simpla si la indemana, a inceput sa functioneze in Iasi desi doar partial ea deja creaza efecte. Adaposturile trebuie sa colaboreze cu iubitorii de animale, trebuie sa-i lase pe iubitori sa faca voluntariat dar pentru asta trebuie schimbata toata conducerea aspa si mai toti angajatii unor adaposturi. astfel, se ajunge in situatia pozitiva in care iubitorii duc cu mana lor cainii in adaposturi, cainii nu mai sunt traumatizati de fugareala inutila si de modul inuman in care sunt transportati, multi fiind omorati in timp ce sunt prinsi. Voluntarii sunt o adevarata mana de ajutor , daca si detinatorii de caini si-ar steriliza cainii pe cuvant, o data oprit abandonul ( nasterile necontrolate fiind o reala sursa de abandon) iar iubitorii avand la dispozitie spatii in care pot duce cainii pentru a-i lasa in siguranta, problema maidanezilor pe strazi si-ar gasi o rezolvare mult mai rapida si care sa ne faca cinste. Nu sunt de acord cu lasatul cainilor in drum dar, pentru inceput n-ar fi rau daca de pe strazi ar fi ridicati doar acei caini violenti si cei de talie mare si medie mare ( din cauza spatiului, 65 de mii de caini nu incap totusi in adaposturi iar cainii de talie mica zic eu, nu sunt chiar un pericol, totusi daca acestia se dovedesc a fi violenti :) sa fie si ei ridicati ) Cainii maidanezi au devenit o problema generata de societate, faptul ca autoritatile profita de pe urma ei e doar pentru ca societatea este incapabila inca de responsabilizare, daca ii ucidem, nu responsabilizam pe nimeni, abandonatorii sunt de acord cu eutanasia pentru ca o strada fara maidanezi este un loc numai bun de abandonat alti patrupezi.” Sublinierile îmi aparţin.

Pe scurt, colaborare deschisă, fără nervi de nici o parte, între asociaţiile de protecţie a animalelor şi autorităţi/conducerea centrelor. Ridicarea selectivă de pe străzi a câinilor. Sterilizarea şi aş adăuga eu şi sterilizarea câinilor cu stăpân (fără pedigree). Am adăuga că eutanasierea nu este o soluţie decât în cazul câinilor agresivi sau foarte bătrâni, bolnavi, pentru că există riscul de a se întâmpla schema din fotografia alăturată, şi după cum observa şi Andreea într-un comentariu la articolul menţionat:

”Problema principala pe care o vad eu la eutanasiere este faptul ca, in MAJORITATEA adaposturilor din Bucuresti nu se practica injectia, pentru ca e prea scumpa, se practica infometarea cainilor pana cand se sfasie intre ei ... sau lovirea lor cu bate pana la deces...”

Asemenea practici sunt de neacceptat în societate în care trăim şi este principalul motiv pentru care cei ce militează pentru protecţia animalelor se împotrivesc ridicării maidanezilor de pe stradă. Situaţia nu poate fi rezolvată altfel decât prin colaborarea dintre autorităţi şi asociaţii, permiterea accesului reprezentanţilor asociaţiilor oricând la centre şi comunicarea situaţiei în care se află câinii acolo. Ai notat-o pe asta domnule Primar general?

Tot legat de falsa soluţie a eutanasierii, Elena Ionel comenta: 

”Sterilizarile in masa,vaccinarea,aplicarea legii abandonului si educatia comunitara sunt componente esentiale ale unei solutionari eficiente a numarului mult prea mare de cainii comunitari. Eutanasierea nu este o metoda nici ieftina si nici eficienta, pentru ca intre anii 2001-2007 au fost ucisi 144.000 de caini si s-au cheltuit 9.000.000 de euro, rezultatul mai multi caini pe strada.” Sublinierea îmi aparţine.

Deci eutanasierea nu este o soluţie decât în cazurile extreme, pentru câinii agresivi/grav bolnavi.

Dar nu avem spaţii de cazare suficiente pentru maidanezi! urlă OPRESCU Sorin după ce fiul său Mircea , împreună cu prietenii de la Asociaţia Portico, au derulat ”cu succes” afacerea DogTown

Preluăm o idee interesantă dintr-un comentariu pe pagina facebook ”Prietenii Parcului IOR”, în care cineva sugera realizarea unor ţarcuri în parcuri.

Spre exemplu în Parcul IOR, chiar în zona în care băieţelul a fost muşcat (zona blocului Y de pe Aleea Lunca Mureşului-Strada Lotrioara) se poate îngrădi temporar de către Primăria de sector, o zonă de să spunem 5 m lăţime din gard, în parc, paralelă cu gardul parcului. Ca o paranteză: Nu vreau să aud acum Primăria de sector cum plânge că se pierde spaţiul verde. Să ne amintim cum în mod ABUZIV, Primăria de Sector 3, prin reprezentantul său NEGOIŢĂ Robert a îngrădit pe bani publici un spaţiu de 5000 de metri, în zona serelor (Str. Odobeşti). Toate acestea pentru a adăposti ambarcaţiunile de tip ”lebădă-monstruoasă” care se plimbă pe lac, aparţinând unei firme private. Am încheiat paranteza. 

Există această posibilitate, de îngrădire a unui spaţiu, în interiorul parcului, lângă gardul exterior, pentru câinii maidanezi. Nota bene: Pe banii primăriei de sector, că şi la sere tot pe banii noştri au mutat gardul!

Avem acest spaţiu, care poate fi dotat cu cuşti, adăpători, etc. În mod normal costurile acestora ar trebui suportate de Primăria Generală, că e mai ieftin pentru ei decât să facă un DogTown de la zero. 

De aici ideea poate fi dezvoltată, câinii agresivi pot fi preluaţi şi duşi la centre, mancarea poate să mai vină şi de la locatari, care oricum le dau de mancare pe unde apucă, macar acum au un loc amenajat. De curăţenie se poate ocupa Primăria de sector.

Oricum ar fi aceste ţarcuri pot constitui o zonă temporară de găzduire unde câinii să stea până la o lună-două, pot fi sterilizaţi de asociaţiile de profil care au o staţie mobilă.

Acolo se poate chiar organiza târg de adopţie sâmbăta-duminica, fiind un flux foarte mare de oameni în week-end. Se pot face poze cu căţeii, acestea se pot posta spre popularizare, pot fi daţi spre adopţie la distanţă, etc.  

Ideea ar merita cel puţin un proiect-pilot şi fac cu această ocazie un apel către consilierii locali de la Sectorul 3, care ştiu că ne urmăresc. Este binevenită puţină publicitate pentru partid acum înainte de euro-parlamentare! 

Considerăm soluţia ţarcurilor temporare una binevenită şi care poate împăca pe toată lumea. Câinii sunt într-un spaţiu închis, acolo pot fi controlaţi, sterilizaţi, daţi spre adopţie, hrăniţi de cei ce doresc acest lucru. Ce credeţi?

Oameni și câini (I). Se poate!

Faptele

Pe data de 1 Aprilie (din păcate nu e o păcăleală) în Parcul IOR un câine a atacat un copil.

O martoră a incidentului, Alina Loredana Dinicu (se pare membră IREC-Grupul Inițiativa pentru Responsabilitate Civică ce militază pentru ridicarea maidanezilor de pe străzi) mărturisește:

Am iesit de la scoala cu colegii lui ca de obicei ne-am oprit in parc sa se joace putin. Noi eram la maxim 10 metri de copiii nostri care se jucau langa locul de joaca, sub un copac, sub ochii nostri. Eram 4 mamici, 2 bebelusi in carucior. Alex (baietelul muscat) statea asezat pe vine, se juca in iarba. Fiul meu langa el. Doi maidanezi dormeau la 10 metri de ei. Un caine alb cu pete s-a ridicat dintr-o data si s-a repezit pe la spatele lui, a muscat apoi a fugit. La tipetele ingrozitoare ale copilului care ramasese pe jos tinandu-se de funduletz imediat ne-am mobilizat, am chemat ASPA si le-am spus sa vina in 10 minute ca e caz de agresiune. Au venit, si salvarea si politia, in maxim 15 minute de la apelul nostru.

Conform altor surse, dar până acum nu am intrat în posesia unei mărturii asumate (cu identitatea martorului) menționează: Copiii se jucau cu bete si au dat in caine!

Băiețelul a fost dus la spital, unde diagnosticul este:

Copilul se afla intr-o stare echilibrata, el fiind dus la Institutul "Matei Bals", a declarat managerul Serviciului de Ambulanta Bucuresti-Ilfov, Alis Grasu. Potrivit acesteia, copilul prezenta doua plagi superficiale pe ambele parti fesiere produse prin muscatura cainelui.(Sursa: HotNews)

Sursa foto: Facebook Alina Dinicu

UPDATE:  Alăturat, diagnosticul medicului pentru Alex, băieţelul muşcat:

UPDATE: Consilierul local Bogdan BRĂTIANU (din partea P.N.L.) ne spune, după ce a consultat rapoartele poliţiştilor şi declaraţiile martorilor:

”Cu privire la incidentul din parcul Titan, vă pot spune că este vorba despre un câine venit cu însoţitor care a fost iritat de către copil. Practic nu este vorba despre nicio muşcătură ci despre zgârieturi superficiale pe ambele fese ale copilului...nu, nu am fost personal acolo. Dar am citit rapoartele poliţiei şi declaraţiile de martori.” Sursa: Facebook

UPDATE: Ulterior domnul consilier PNL Bogdan BRĂTIANU revine în mod neaşteptat asupra declaraţiei:

”...toate afirmaţiile făcute sunt bazate pe raportările din timpul anchetei reprezentând concluzii parţiale şi "la cald", astfel având o doză de relativitate. Din nefericire, afirmaţiile mele (poate greşit prezentate) au fost preluate şi utilizate, fără acordul meu explicit, pentru a argumenta diverse acţiuni. Aş fi preferat să se reţină şi faptul că subiectul urma să fie explicitat după consultarea raportului final al poliţiei, lucru cu care am încheiat discuţia, făcând promisiunea că voi urmări şi îl voi publica.” Sursa: Facebook.

Dezbatere
Grupul Prietenii Parcului IOR a început o dezbatere (spre găsirea unor soluții fezabile, umane) legată de problema câinilor străzii și am exprimat până în prezent 3 opinii, pe care le redăm mai jos:

1. Prima opinie este PENTRU ridicarea câinilor și PENTRU găsirea unor soluții după ridicarea lor, printre care, ca soluție ultimă eutanasierea (care să stea dovadă pentru incapacitatea autorităților de a gestiona problema câinilor străzii):

”Ca să fim bine înțeleși, am crescut la curte, cu câini. Îi iubesc și știu că o copilărie lângă animale este o copilărie fericită. Acum însă vorbim de altceva. Maidanezii sunt câini fără stăpân, majoritatea cuminți, rămân însă imprevizibili iar unii sunt periculoși de-a dreptul. Să spunem că trecem peste faptul că foarte mulți dintre ei atacă bicicliștii. Chiar și cei care de obicei sunt cuminți. Să spunem. Deși nu este deloc plăcut, eu fiind biciclist, noaptea, să se repeadă la picioarele tale un dulău. Ok, dacă cei care nu sunt de acord cu prinderea lor de pe străzi reușesc să facă foarte clar diferența între câinii cuminți, ce nu vor ataca niciodată un om și ceilalți atunci eu voi fi de acord cu cei care spun să rămână câinii pe străzi. Așa ceva însă nu se poate. Câinele este un animal, dominat de instinct. Va rămâne imprevizibil până la moarte. Ok, câinii nu pot rămâne pe străzi, în lipsa unui criteriu de departajare între câinii cuminți și cei imprevizibili, de dragul oamenilor, autoritățile trebuie să îi strângă pe toți. De aici sunt tot felul de posibilități. Pot fi adoptați de cei ce doresc, și au posibilitatea, pot fi ținuți o perioadă mai lungă sau mai scurtă, dacă autoritățile au posibilitatea, să-i țină până la dispariția lor fizică, dacă nu însă atunci nu mai există decât o singură soluție: injecția. Injecția este dacă vreți dovada impotenței administrative a autorităților de a rezolva o problemă ce trenează dintotdeauna: câinii fără stăpân, liberi și imprevizibili pe străzi. Acum sigur, iubitorii de animale sunt scandalizați. ”Cum, Azorică de la bloc să fie eutanasiat?” Lacrimi, etc. Aș înțelege această retorică dacă acei iubitori de animale: a) Ar fi vegetarieni și nu ar accepta niciodată să fie ucise animale pentru ei și b) ar avea cel puțin un câine adoptat și nu ar mai avea posibilitatea să adopte altul. Dar fără nici un câine adoptat, adică iubit în mod asumat?

Voi rezuma: Câinii trebuie adunați de pe străzi, de dragul oamenilor. Odată ajunși la centru sunt mai multe soluții (multe expuse pe grupul de discuție-pentru cei care sunt pe grup, după tragica moarte a lui Ionuț). Și să nu vă imaginați că în alte state ”mai dezvoltate” cum spunem noi, nu se procedează la fel.” Sursa: Facebook, R.V.

 2. A doua opinie exprimată pe pagina noastră și pe care am folosit-o în dezbatere este opinia unei doamne care este PENTRU ridicarea câinilor de pe străzi, dar categoric ÎMPOTRIVA eutanasierii lor:

 ”Sunt de acord cu strangerea lor de pe strazi si ducerea in adaposturi. Dar NU SUNT DE ACORD CU OMORAREA LOR. Sunt de acord ca sunt imprevizibili si ca pot, la un moment dat, sa atace oamenii, dar acesti caini n-au ajuns pe strada parasutati din cer. Multi dintre cei care au caini nu-i sterilizeaza si atunci cand sunt in calduri le dau drumul pe strada sa-si rezolve problema. Adica, aceasta problema a cainilor fara stapan ar trebui privita in ansamblul ei, ca si cauzalitate, nu doar ca efect. Sa fie obligati stapanii de caini sa-si sterilizeze patrupedele, exceptand cainii cu pedegree.” Sursa: Facebook, O.B.

3. A treia opinie ar fi trebuit să fie din partea celor ce doresc libertate pentru câini, ca până acum.  Nu am primit însă un argument serios, discuția s-a transformat pe alocuri în atacuri ”ad hominem”, injurii, etc. Însă am încercat să facem noi o sinteză a dorințelor celor ce cred că maidanezii trebuie să rămână în continuare pe stradă (poate fi completată, și chiar înlocuită dacă vom primi o opinie pertinentă, argumentată, ca maidanezii să rămână în continuare pe stradă):

-Câinii maidanezi nu atacă pe nimeni în afară de cei ce îi provoacă. Sunt mărturii ale persoanelor care locuiesc în zona Parcului IOR și care niciodată nu au avut probleme cu câinii.
-Câinii maidanezi nu au nici o vină că s-a ajuns ca ei să fie pe stradă, așa că nu este drept ca acum ei să sufere. Sunt mărturii ale persoanelor care au văzut cum sunt aduși puii de cățel la oraș, cum unii dintre stăpânii câinilor de apartament îi lasă să se împerecheze în voie prin oraș.
-Maidanezii sunt animale simțitoare, iubitoare care au nevoie de dragoste. Când acest lucru se va întâmpla nu vor mai fi incidente.
-De ce trebuie să sufere animalele pentru incapacitatea autorităților? (Aici trebuie să le dăm dreptate celor ce spun asta). 

Așadar rugăm pe toți cei ce vor să rezolve această problemă a câinilor străzii într-un mod civilizat, constructiv, uman, spre binele nostru, al cetățenilor Sectorului 3 dar și al animalelor, să-și exprime punctul de vedere în comentarii. Știm că este o problemă delicată, uneori emoțiile pot acoperi argumentele raționale însă vă rugăm: Haideți să găsim împreună soluții, pentru binele oamenilor și al patrupedelor!

UPDATE: Şi la sfârşit, ceva pentru cei ce consideră că eutanasierea este o soluţie (vezi foto alăturat).

Mall construit pe teren furat Statului, în cartierul Titan al Capitalei.

De câteva săptămâni observăm lucrări febrile de construcţii în cartierul Titan din Capitală. Ceea ce era anunţat de ceva vreme acum ”a dospit”. Pe fosta Bază sportivă Spartac, se construieşte un mall.

Steagurile României şi ale UE flutură triumfător la intrarea în şantier. Muncitorii şi echipamentele sunt pe poziţii. Basculantele firmei ”Apolodor” cară pământ zi şi noapte. Dar Statul Român şi instituţiile Uniunii Europene ştiu oare că terenul în cauză a fost furat cu acte în regulă?

Noi credem că încă nu este totul pierdut, că trăim într-o ţară ce dispune de un stat de drept şi principii democratice şi ne aşteptăm la o reacţie normală, firească de autosesizare a autorităţilor: DNA, Parchetul, în faţa unei evidente şi de-mult-semnalate încălcări a legii.

Pe baza informaţiilor furnizate Prietenilor Parcului IOR de un fost moştenitor legal (ce încă se luptă în instanţă pentru drepturile sale) şi de la jurnalistul Geo Colgiu, considerăm necesar un scurt exerciţiu de memorie în legătură cu terenul de 8 (opt) Ha din Rebreanu, 4, unde acum se vrea mall (încă unul!).

Când veţi merge la cumpărături, la o cafea sau când veţi fi enervat de zgomotul, praful, poluarea de la traficul ce vine ”la pachet” cu noul mall, să vă aduceţi aminte de istoria ce stă în spatele construcţiei din baza Spartac.  Este una a unei perioadei negre din istoria României (retrocedările cu samsari imobiliari de la începutul anilor 2000) ce din păcate produce efecte acum.

Totul începe la 1903, atunci când avocatul Ivan Grueff câştigă la o licitaţie moşia Dudeşti-Cioplea (aşa se numea atunci zona cartierelor Titan-Balta Albă, N. Grigorescu).

Conform informaţiilor furnizate de un moştenitor (încă în viaţă) al unei părţi din fosta moşie, între anii 1920-1940 moşia Dudeşti-Cioplea este expropriată prin Decret regal. Este cunoscut faptul că după reîntregirea ţării de la 1918, Regele Ferdinand I a promis şi a realizat împroprietărirea veteranilor de război, a ţăranilor care au luptat în Primul Război mondial.

”(1) Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condiţiile prezentei legi.” - Legea 10/2001

Asta înseamnă că legal un teren  nu poate face obiectul retrocedării dacă a fost naționalizat înainte de 1945.

O parte a moşiei Dudeşti-Cioplea ajunge la industriaşul Malaxa, cel cu Uzinele Malaxa (ulterior, în perioada comunistă ”Faur”). Nu se ştie exact câte terenuri mai erau în proprietatea lui Ivan Grueff în 1945, care erau aceste terenuri şi unde erau acestea amplasate.

”Cătălin Deaconescu (fost prefect al Capitalei 2007-2008, PNL):

C.D.: Întinderea dreptului de proprietate pe care-l revendică este dovedit doar cu acest act, din 1903?

Reporter: da  

C.D.: Este foarte surprinzător pentru că între 1903 şi perioada postbelică este o diferenţă foarte mare de ani şi se putea întâmpla orice cu autorii domnului respectiv. Puteau vinde, se putea concesiona, puteau fi expropriaţi, puteau pierde în diferite moduri averea sau se putea ca acest patrimoniu să fie redus.” - Sursa: G. Colgiu blog

Între anii 1945-2004 terenul din Rebreanu 4 a fost în proprietatea Statului şi a făcut obiectul unor investiţii ale Statului Român (desecare, baza sportivă, utilităţi).

În anul 2004 baza Spartac din Titan a fost retrocedată:  Vă prezentăm în exclusivitate documentul pe baza căruia s-a făcut retrocedarea terenului de pe Rebreanu 4, unde acum se construieşte mall. Spunem ”în exclusivitate” pentru că sursa iniţială, ziarul Foaia Transilvană a şters de pe site articolul respectiv, a ascuns toate informaţiile cu privire la retrocedări. Din fericire avem o copie a articolului.

Interesant este că noi am salvat articolul în septembrie 2013 iar în iarnă au început lucrările la noul mall. În februarie 2014 deja articolul cu documentele ”retrocedării” dispăruseră de pe site-ul ziarului Foaia Transilvană. 

Să revenim însă la terenul de 8 (opt) Ha din Rebreanu 4 (fosta bază Spartac). Nu suntem singurii care se întreabă: Cum este posibil ca un singur bătrânel de peste 80 (optzeci) de ani să solicite retrocedarea mai multor proprietăţi imobiliare (terenuri) chiar în mijlocul Capitalei şi culmea, chiar să i se acorde?

Stau şi acum prin tribunale cauze nesoluţionate cu mize mult mai mici (probabil se aşteaptă dispariţia fizică, naturală a moştenitorilor) iar un simplu bătrânel obţine teren după teren în Sectorul 3.

Povestea post-comunistă a terenului din Rebreanu 4 începe în anul 2001. Atunci Romalo Ioan Dan Eduard solicită, ţineţi-vă bine de scaune, ”toate terenurile libere din sectorul 3 al Capitalei”. Modest bătrânelul!
Bineînţeles că nu îl bagă nimeni în seamă timp de trei ani, până când, brusc, se hotărăşte şi cedează o parte din drepturile sale litigioase unei bunicuţe cu 10 ani mai tânără. Este vorba de Maria Cocoru. Deja samsarii au intrat pe fir.

"Eu, Romalo Eduard Ioan Dan, în calitate de unic moştenitor al imobilelor şi terenurilor situate în Bucureşti (fosta Moşie Dudeşti-Cioplea) cedez definitiv şi irevocabil numitei Cocoru Maria toate drepturile ce le deţin pentru imobilele şi terenurile ce pot fi revendicate în natură şi se află în patrimoniul Primăriei Municipiului Bucureşti (...) mai puţin imobilele situate în Bucureşti, Str. Liviu Rebreanu nr. 4 (sublinierea noastră), Sector 3, Str. Ilioara nr. 15, Sector 3 şi Str. Ilioara numerele 16, 16A, Sector 3, ce fac obiectul altor dosare depuse la Primăria Municipiului Bucureşti." Act notarial 20 august 2004, BNP Rodica Coliban, Sursa: G. Colgiu blog.

Cedează o parte din drepturile sale litigioase pentru că aşa este practica uzuală a samsarilor (lasă o parte din terenuri proprietarului şi îi facilitează obţinerea documentelor) iar ca prin farmec, în noiembrie 2004 îi este acordat terenul de la Baza Spartac (vezi documentul de sus datat 26.11.2004).

Deci 3 (trei) luni a durat obţinerea a 8 Ha de teren în mijlocul Capitalei, pe Rebreanu 4. Trei luni în care, în regim de urgenţă, Comisia pentru aplicarea legii 10/2001 decide favorabil retrocedarea bazei sportive Spartac. Credem că este un record absolut al autorităţilor administrative şi judecătoreşti din România!

Nu va fi greu pentru procurorii anti-corupţie să refacă drumul documentelor, sunt destule piste în documentul de mai sus, inclusiv numele expertului ce a realizat expertiza extrajudiciară, etc.

Aţi obosit? Mai avem. Saga terenului din Rebreanu 4 (fosta bază sportivă Spartac) nu se termină aici pentru că Romalo Ioan Dan Eduard, bătrânelul proaspăt împroprietărit în mijlocul Capitalei, se hotărăşte să vândă terenul de 8 (opt) Ha unui anume Sorin Tuţă, în ianuarie 2005:

”Romalo Eduard Ion Dan vinde numitului Tuţă Sorin terenul în suprafaţă totală de 82.229 mp din acte şi 82.229 mp. din măsurătorile cadastrale, teren situate în intravilanul Municipiului Bucureşti, B-dul Liviu Rebreanu nr. 4 (...). Terenul a fost dobândit de mine, vânzătorul, ca fiind bun propriu, prin restituire în natură, în baza Dispoziţiei 3544/2004 eliberată de Primăria Municipiului Bucureşti (...)Preţul vânzării este de 465.000 euro (...), sumă pe care eu, vânzătorul, declar că am primit-o în întregime de la cumpărător azi, data autentificării actului.” Act notarial, 12 ianuarie 2005, BNP Rodica Coliban. Sursa G. Colgiu blog.

8 (opt) Hectare de teren pentru 465.000 euro. Sorin Tuţă, este un excelent ”negociator”, practic a cumpărat teren intravilan în Bucureşti, în sectorul 3 al Capitalei, cu toate utilităţile, lângă Parcul IOR cu doar 5,65 euro/metru pătrat. Dl. Tuţă însă a dat lovitura în acelaşi an  când vinde terenul proaspăt cumpărat către o firmă irlandeză, Caelum Development: 52 de milioane de euro. Dl. Tuţă is the best!

Dear president David Sharkey, I'm just wondering: Are you aware of the scam?

Suntem convinşi că nu se poate scăpa basma-curată în cazuri de acest gen decât dacă dl. Tuţă contribuie  unde trebuie, credem însă că trebuie să mai fi rămas şi dumnealui cu câteva milioane bune de euro în urma afacerii. Stau şi mă întreb: DNA, procurorii Statului român, l-au filat până acum pe dl Tuţă? Au urmărit până acum traseul banilor dl Tuţă? Follow the money guys!

Oriunde s-ar fi dus banii domnului Tuţă Sorin, nu toată lumea a fost mulţumită, să vedem ce spune fostul prefect de Bucureşti, Cătălin Deaconescu (PNL):

”Actele solicitate pentru dobândirea calităţii de moştenitor sunt foarte complexe şi greu de adunat de un simplu petent. Tot felul de acte din arhivele Naţionale, tot felul de situaţii, de anexe, acte de vânzare-cumpărare din perioada interbelică. Aceste acte sunt foarte greu de obţinut de un om obişnuit de la deţinătorii de arhivă” Sursa: Investigaţie G. Colgiu blog

Deci încă o pistă sigură pentru autorităţile ce trebuie să investigheze cazul: Arhivele Naţionale. Orice astfel de reţea de retrocedare are nevoie de om la Arhivele Naţionale, altfel documentele sunt aproape imposibil de obţinut.

Dragă DNA, dragi procurori, aveţi următoarele piste:
1. Membrii comisiei de retrocedare + ing. Oniţiu Adrian, cel care a realizat expertiza extrajudiciară, după cum este pecizat în documentul de mai sus;
2. Îl aveţi pe dl Tuţă Sorin. A luat 52 de milioane de euro de la irlandezi. A plătit în stânga şi în dreapta pentru afacerea asta. Trebuie urmărit traseul banilor;
3. Arhivele Naţionale: Acolo sunt persoane care cu asta se ocupă/s-au ocupat sunt posibile şi falsificări de documente la mijloc.

În încheiere vă prezentăm lista cu toate terenurile cedate de Romalo Eduard Dan către Maria Cocoru şi care au fost retrocedate.

Însumând suprafața terenurilor retrocedate, la prețurile actuale ale terenurilor din Capitală, credem că Statul român are un prejudiciu de peste 100 (o sută) de  milioane de euro.  Cu acești bani s-ar fi putut  construi 2-3 spitale ultramoderne, 20-30 de școli/grădinițe, dotate performat, 2-3 universităţi, la fel, la cheie.

La sfârșit vrem să transmitem un mesaj clar către dezvoltatorii Park Lake Plaza: Nu suntem de acord cu această investiție și vom boicota activitatea mall-ului. Practic nu vom cumpăra nimic de acolo conștienți de faptul că întreaga investiție a fost realizată în urma unei escrocherii din care Statul român (adică tot noi cetățenii) suntem singurii perdanți.
Facem încă un apel (dacă mai este necesar) către autoritățile Statului român: Dragi autorități, investigați ”retrocedarea”!

Impresii și plan de acțiune după întâlnirile de la Consiliul Local Sect 3 și Administrația Parcului IOR

După cum probabil știți, reprezentanții Grupului de acțiune civică ”Prietenii Parcului IOR” au fost prezenți Joi, 22 August 2013 la ședința Consiliului local al Sectorului 3.

Am venit pentru a reaminti consilierilor aleși de noi că încă nu este rezolvată problema celor 12 ha de parc, retrocedate pe sub mână, de sub nasul cetățenilor sectorului de o mână de oameni cu coloratură transpartinică.

După cum se poate observa suprafața nu mai apare ca ”spațiu verde” pe PUZ-ul Sectorului 3

Cu toate că este o problemă de interes local, consilierii s-au întrecut în a ridica din umeri și a se ”făli” cu cât de puțină autoritate au în această problemă. Culmea, cei mai făloși în a spune că sunt neputincioși au fost tinerii consilieri PNL! Mă așteptam la cei mai în vârstă de la PSD să fie așa, însă se vede treaba că și clasa politică tânără se formează în duh defetist, noroc că mai au timp să se schimbe.

Mai mult decât atât unii dintre consilieri au fost extrem de reticenți atunci când am vrut să le oferim soluții. Am fost întrerupt și limitat în a pune doar trei întrebări, în cel mai pur stil comunist și invitat să mă duc de acolo pe la Dl. Sorin Oprescu (adică eludarea responsabilității, a centrului de atenție către alte zone ale autorității publice și pasarea clasică a problemei). Vom ajunge și la Dl. Oprescu ce să facem, ne vrem parcul înapoi!

Voi preciza aici prima soluție: Poliția locală să înceapă amendarea proprietarului pentru că nu menține curățenia proprietății, așa cum este normal. Altfel nu putem constata decât o înțelegere tacită (sau nu) între autorități și proprietar la care consilierii locali se fac părtași. Apropo de proprietar, povestea acestuia o puteți găsi, fiindu-ne semnalată printre, altele, aici. A doua soluție este sesizarea DNA în această problemă a retrocedării parcului IOR (există deja un precedent, cel al retrocedărilor dubioase realizate în cartierul Băneasa de Radu Ioan Fotino - acesta a fost condamnat în primăvară la 16 ani de închisoare).

Am găsit înțelegere la directorul Administrației Parcului, domnul Silviu Popa, ce ne-a promis în Consiliu că va demonta gardul ce împrejmuiește inutil aprox 5000 mp de iarbă și copaci, răpiți astfel din parc, gard ce nu exista acum un an.

De la Dl. Popa am mai aflat o veste (zic eu bună). Este în plan forarea de puțuri de mare adâncime ce vor aduce apă pură de la peste 150 de m adâncime (există în zona Obor și au foarte mare succes). Apa va alimenta cișmelele din parc.

Plan de acțiune: Vom încerca să participăm la cat mai multe ședințe de consiliu local pentru a  reaminti de fiecare dată consilierilor noștri că problemele de lângă noi se pot rezolva. 

De aceea, orice întrebare, observație, propunere, soluție o puteți posta pe pagină facebook sau ne puteți transmite via email, pe adresa prieteniiparculuiior@yahoo.ro în cazul în care vreți să păstrați ”factorul surpriză” față de consilieri. Bineînțeles că este de dorit implicarea prin participarea directă la ședințele de consiliu!

Ne vom constitui astfel și într-o platformă civică de colaborare cu autoritățile (într-o primă fază) în care vom semnala continuu problemele și soluțiile pe care le considerăm avantajoase pentru noi cetățenii din Sectorul 3.

DECIS!